Scriu fiindca stiu ca ma citesti.Stai linistit,am crezut destul ca te iubesc ,dar timpul si-a lasat amprenta,oboseala si-a spus cuvantul.Poate nici nu a fost iubire,ci dor,dor de timpurile alea,dor de tinerete,dor de ..mine.
Nici tie nu-ti mai pasa ce fac,dar e normal si foarte firesc.Oricum fata de restul ai un mare avantaj,nu stiu daca a fost iubire,dar ceva tot a fost,nu degeaba si dupa atata timp aveam inca impulsuri de spart capul:))),restul imi sunt total indiferenti.Nu sunt trista,nu sunt vesela,nu sunt realista si nici macar visatoare.Am citit multe bloguri,nu ca as fi eu vreo cititoare sau intelectual in cautare de provocari ci simteam ,in mod aiuristic,ca e acelasi stil,ca la foarte multe e de fapt un autor.Unul singur.si aveam senzatia de "acasa",de apropiere.Am vrut sa fiu langa tine,nu ma dadea afara patima cititului.Dar totul a devenit "varza",un cuvant folosit acum peste tot,partea cu barul cu numele asta e chiar reusita :)).Acum nu mai am aceeasi senzatie,totul e diferit,drumurile nu imi mai soptesc lucruri familiare.
Melodiile nu imi mai spun nimic,iar cuvintele sunt doar cuvinte.
Lipseste emoticonul cu pupic :)